Traditii si Obiceiuri
Pãsunile existente în comunã, în suprafatã de l6l9 ha, sunt folosite în exclusivitate pentru pãsunatul animalelor în perioada de varã.Acestea sunt repartizate pe satele componente, respectându-se achitarea taxelor de pãsunat stabilite în consiliul local, precum si lucrãrile de întretinere a pajistilor .
Pasunile alpine aflate la mari altitudini sunt folosite pentru pãsunatul ovinelor din comunã si din comunele limitrofe(Stulpicani, Ostra), comune cu deficit de pãsune, un efectiv mic de vaci cu lapte si tineretul bovin, organizându-se stâni .
Stâna reprezintã forma traditionalã de exploatare a pãsunilor cu animalele vara, prin asocierea crescãtorilor de animale.Stâna din comuna Crucea, ca de altfel în toatã zona de munt, este o constructie relativ simplã îndeplinind functiile principale de adãpostire, preparare si pãstrare a produselor lactate .
Aici, stâna este mixtã, având atât oi cât si vaci cu lapte, separate în ocoale, construite din garduri ce se pot muta în timpul verii de câteva ori pentru a se face o fertilizare prin târlire cât mai bunã.
La stânã mai existã strunga, formatã dintr-un tarc cu 2-3 usi de acces pentru oile care ajung pe rând, una câte una, la mulgãtori.Acestia stau pe scaune simple si efectueazã mulsul în gãleti de circa 5litri capacitate, încercând, pe cât posibil, sã respecte igiena(spãlatul pe mâini, spãlatul ugerului).
Pentru preparatele din lapte care se obtin la stânile din aceastã zonã, (casul, untul, urda, smântâna, zerul), este necesarã o bunã igienã ce constã în strecurarea laptelui, opãrirea si spãlarea cazanului pentru preparare, folosirea tifonului si a celorlalte ustensile necesare ca:gãleti pentru muls lapte, lopãtica pentru luat casul din cazan , sedilele pentru storsul urdei si smântânii, sarea, cheagul, toate acestea în stare de curãtenie.
Conditiile de adãpostire pentru cei care au aceastã ocupatie, sunt pe departe cele ce ar trebui sã fie.Munca prestatã de un cioban este de categorie grea.Aceasta implicã mulgerea a l00 de oi de douã ori pe zi, începerea activitãtii la orele 3-4 dimineata, zilnic, încheierea acesteia fiind la lãsarea întunericului, iar pe timpul noptii, asigurarea, împreunã cu câinii, a pazei contra deselor atacuri ale animalelor sãlbatice(ursi, lupi) .
La conditiile de locuit subminimale din punct de vedere igienico-sanitar si de confort, se adaugã ploile, deseori zãpezile si frigul , gradul de izolare fatã de familie, dificultãtile de aprovizionare .
Urmãrind programul zilnic al unui cioban, excluzând orele de masã si putinul somn, acesta însumeazã 14 ore pe zi .
Şi în comuna Crucea se mai pãstreazã traditia iernãrii în munte. Aceasta constã în realizarea pe pajistile înalte a unei constructii ce contine grajdul cu o încãpere la capãtul sãu ce tine loc de camerã de dormit pentru crescãtorul de animale.Acesta, pe lângã faptul cã economiseste bani si efort pentru transportul furajelor în sat, are si posibilitatea fertilizãrii pajistii respctive natural, la aceste altitudini fiind foarte dificilã realizarea celor douã lucruri atât de importante .
Obiceiurile locuitorilor din comuna Crucea se încadreazã în zona etnograficã a Dornelor, unde nu numai graiul ci si portul popular au caracter de tranzitie între Moldova si Ardealul de nord-est . Constituite din elemente moldovenesti si ardelenesti reunite într-o formã nouã, originalã, obiceiurile reprezintã si ele argumente ale continuitãtii românesti .
Specific zonelor de tranzitie, si obiceiurile de iarnã din aceastã comunã împrumutã elemente din provinciile învecinate, printre acestea fiind colindele, plugusoarele si jocurile cu mãsti, ca: < jocul caprei > si < jocul ursului > .
Celelalte obiceiuri populare legate de botez, nuntã, înmormântare, calendaristice sunt pãstrate.
